Era o zi obijnuita de vara , in care aveam aceelas program, ne petreceam toata ziua impreuna , pana seara cand luminea ne parasea iar intunericul ne cuprinde cu bratele lui. Diminetiile impreuna incepeau la ora 9 , prin gardul de lemn din care mai lipsea cate o scandura , de langa portita care ne desparte curtiile se auza”Irinaaaaaaaaaaaaa” , ala era semnalul , acel cuvant ma facea sa ies din curte ca un catel pe care l-ai calcat pe coada , ma indreptam cat puteam de repede spre acea poarta, o simpla portita care ne despartea.Acolo ma astepta in fiecare dimineata o fetita cu parul blond, o fetita micuta , statea asa entuziasmata langa acel visin mic , pe aceea alee de cativa centimetri.
Nu ne trebuiau multe cuvinte stiam imediat ce facem in ziua respectiva.Ii asteptam zilnic si pe ei , nu puteam incepe fara ei, El venea in fiecare dimineata cu o fata plostita, parca ar fi vrut sa se intorca in patului lui , iar ea, ea intarzia mai mereu , ne duceam si o strigam “Iuliiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii” raspundea bunicasa , offfff femeia aia enervanta care dadea mereu ordine,si ne spunea ca vine imdiat. Nu o mai asteptam si pe ea , ne horatam deja ce aveam sa facem in ziua respectiva, ne duceam prima data si ne jucam cu masinutele lui, apoi jucam volei. Urma o pauza de 2 ore , din cauza soarelui prea puternic. Radeam in fiecare zi de cum arata el , era mereu murdar , de ce sa-i faci era singurul baiat intre 3 fete. Apoi ne jucam din nou pana seara tarziu , hotaram mereu inainte de plecare ora la care ne vom intalni , nu o respectam era doar asa de fatada .
Asa au trecut 7 ani, mie dor , ff dor de acele momente , e trist nu , niciodata nu poti pastra la infinit momentele frumoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu